grafofon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din
fr. graphophone.grafofon (Dicționar de neologisme, 1986)GRAFOFÓN s.n. Fonograf care reproduce, de pe un cilindru pe care a fost imprimată, muzică, vocea omenească etc. [< fr.
graphophone, cf. gr.
graphein – a scrie,
phone – voce].
grafofon (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAFOFÓN s. n. fonograf care reproduce, de pe un cilindru pe care a fost imprimată, muzică, vocea omenească etc. (< fr.
graphophone)
grafofon (Dicționaru limbii românești, 1939)*grafofón n., pl.
oane (d. vgr.
grápho, scriŭ, și
phoné, voce). Fonograf cu cilindre.
grafofon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grafofón s. n.,
pl. grafofoánegrafofon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grafofon n. fonograf perfecționat reproducând, prin mijlocul cilindrelor, bucăți de poezie ori de muzică.