grafologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAFOLOGÍE s. f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, cu aplicații în criminalistică, în psihologie, psihiatrie etc. – Din
fr. graphologie.grafologie (Dicționar de neologisme, 1986)GRAFOLOGÍE s.f. Studiul raporturilor care există între scrisul unei persoane și caracterul ei. ◊
Grafologie patologică = disciplină care se ocupă cu studierea deformării scrisului în urma unei boli mintale. ♦ Studiul asupra caracterului scrisului cuiva în scopul recunoașterii autenticității unor documente, înscrisuri etc. [Gen.
-iei. / < fr.
graphologie, cf. gr.
graphein – a scrie,
logos – știință].
grafologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAFOLOGÍE s. f. studiul particularităților scrisului cuiva, în psihologie, medicină, criminalistică, în scopul identificării anumitor trăsături de caracter, autentificării unor documente, înscrisuri etc. (< fr.
graphologie)
grafologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*grafologíe f. (d. vgr.
grápho, scriŭ, și
-logie). Arta de a recunoaște caracteru cuĭva după forma scrisuluĭ luĭ.
grafologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grafologíe s. f.,
art. grafología, g.-d. grafologíi, art. grafologíei