grad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper.
Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊
Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic.
2. (
Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊
Ecuație de gradul întâi (sau
al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.).
3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură.
4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊
Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic.
5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc.
6. (În sintagma)
Grad de comparație V. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊
Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊
Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav.
8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții;
p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din
fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.