graden (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRADÉN, gradenuri (gradene), s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu.
2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. – Din
fr. gradin.graden (Dicționar de neologisme, 1986)GRADÉN s.n. 1. Treaptă înaltă situată la baza unei clădiri.
2. Fiecare treaptă cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, dintr-un stadion etc. [< fr.
gradin].
graden (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRADÉN s. n. 1. treaptă înaltă la baza unui edificiu. 2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc. 3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală. (< fr.
gradin, it.
gradino)
graden (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!gradén s. n.,
pl. gradéne