gospodăros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOSPODĂRÓS, -OÁSĂ, gospodăroși, -oase, adj. (Despre oameni) Care dovedește pricepere și manifestă interes, pasiune în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc. –
Gospodar +
suf. -os.gospodăros (Dicționaru limbii românești, 1939)gospodărós, -oásă adj. (d.
gospodar). Om căruĭa îĭ place să aĭbă o bună gospodărie.
gospodăros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gospodărós adj. m.,
pl. gospodăróși; f. gospodăroásă, pl. gospodăroáse