gospodar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOSPODÁR, gospodari, s. m.,
adj.m. 1. S. m. Om care posedă o gospodărie.
2. S. m.,
adj.m. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc.
3. S. m. (
Reg.) Soț (în raport cu soția sa).
4. S. m. (
Înv.) Domnitor. – Din
bg.,
scr. gospodar.gospodar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gospodár (gospodári), s. m. –
1. Domn, titlu dat domnitorilor Munteniei și Moldovei, în documentele
sl., ca traducere pentru
domn. –
2. Stăpîn. –
3. Stăpînul casei, capul familiei. –
4. (
Adj.) Harnic, priceput, care care știe să se chivernisească, econom. –
Var. (rar)
hospodar. Sl. gospodarĭ (Miklosich,
Lexicon, 138; Cihac, II, 125),
cf. ceh. hospodar „priceput”,
rus. gospodarĭ „gospodar”. –
Der. gospod, adj. (domnesc), abreviere de la
sl. gospodini, termen administrativ fără circulație reală;
gospodăreasă (
var. gospodăriță),
s. f. (stăpîna casei);
gospodină, s. f. (femei care se ocupă de treburile casei, casnică),
cf. sl. gospodynja; gospodăresc, adj. (economic, priceput; de calitate);
gospodărește, adv. (serios, cum se cuvine);
gospodăros, adj. (priceput);
gospodări, vb. (a conduce o casă, a administra; a căsători, a deveni cap de familie;
refl., a întemeia o familie);
gospodărie, s. f. (menaj, activitate casnică; bunurile, averea unei case; pereche căsătorită, familie);
gospodin, s. m. (domn), din
sl. gospodinŭ, înv., rar.
gospodar (Dicționaru limbii românești, 1939)gospodár m. (rus. vsl.
gospodarĭ, domn. V.
gazdă). Titlu dat de Slavĭ domnilor (principilor) româneștĭ de odinioară. Azĭ om căsătorit și cu căsnicie frumoasă. Adj. m. Casnic, muncitor și ĭubitor de bogăție și ordine în casă. (În Munt. și f.
gospodară = gospodină). – Și
hospodar (Cov.).
gospodar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gospodár adj. m.,
s. m.,
pl. gospodárigospodar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gospodar m.
1. od., Domnitor:
Domnul român purta și numele slavone de gospodar și voievod; 2. azi, Mold. stăpân de casă:
să cinstim în sănătatea gospodarilor noștri ! CR. [Slav. GOSPODARĬ].