gospod (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GÓSPOD adj. invar. (
Înv. și
arh.) Domnesc. – Slav (
v. sl. gospodĩ).
gospod (Dicționaru limbii românești, 1939)góspod adj. fix (prescurtare grafică din vsl.
gospodĭnĭ, domnesc).
Vechĭ. Oficial, domnesc, al statuluĭ:
carte, pecete, dovezĭ, robĭ gospod. V.
cazon.gospod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gospod a. (invariabil):
1. ce ține de Vodă, domnesc:
carte, pecete gospod; 2. oficial:
iată dovezi gospod despre destoinicia mea AL. [Slav. GOSPODĬ, domn].