gospodar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOSPODÁR, gospodari, s. m.,
adj.m. 1. S. m. Om care posedă o gospodărie.
2. S. m.,
adj.m. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc.
3. S. m. (
Reg.) Soț (în raport cu soția sa).
4. S. m. (
Înv.) Domnitor. – Din
bg.,
scr. gospodar.