gospodăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOSPODĂRÉSC, -EÁSCĂ, gospodărești, adj. 1. Care aparține sau este specific unui gospodar priceput.
2. (Rar) Conjugal. –
Gospodar +
suf. -esc.gospodăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) gospodărésc, -eáscă adj. (d.
gospodar). De gospodar, om casnic (serios):
casă gospodărească.gospodăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) gospodărésc v. intr. (d.
gospodar). Trăĭesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucrurĭ de gospodărie. Fac gospodar, om cu casa luĭ:
tata șĭ-a gospodărit băĭețiĭ.gospodăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gospodărésc adj. m.,
f. gospodăreáscă; pl. m. și
f. gospodăréștigospodăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gospodăresc a. de gospodar:
cuvânt gospodăresc CR.