gordună (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GORDÚNĂ, gordune, s. f. (
Reg.) Contrabas. –
Magh. gordon.gordună (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gordúnă (gordúne), s. f. – Contrabas. –
Var. gurdună. Mag. gordon (Scriban). În
Trans., introdus în literatură de Rebreanu.
gordună (Dicționaru limbii românești, 1939)*gordúnă f., pl.
e (ung.
gordon și
gordonka).
Trans. Contrabas:
strunele gorduneĭ, grohăitu gorduneĭ (Rebr. 1, 14 și 286).