gordin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GORDÍN s. m. Soi autohton de viță de vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-gălbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. –
Et. nec.gordin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gordín (-nă), adj. – Varietate de struguri. –
Var. gordean, g(o)ardină, gorgan, gordan. Rus. gordina „coacăză” (Tiktin; DAR). Hasdeu,
Col. lui Traian, 1874, p. 90, pleca de la dacică; Cihac, II, 123, de la
sl. grozdovina „strugure”.
gordin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GORDIN, Jacob (1853-1909), dramaturg american de limbă idiș. Drame istorice și moralizatoare pe teme preluate din marii clasici europeni („Regele Lear evreu”).
gordin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)górdin s. m.