goni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GONÍ, gonesc, vb. IV.
1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări;
spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊
Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦
Fig. (
Înv.) A urmări (o țintă, un ideal).
2. Tranz. A alunga, a izgoni.
3. Intranz. A alerga, a fugi.
4. Refl. și
intranz. (Despre vitele cornute) A se împreuna (spre a se reproduce). – Din
sl. goniti.