gogonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GOGONÁT, -Ă, gogonați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, părți de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneț.
2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. –
Gogon (
reg. „mic obiect sferic” –
et. nec.) +
suf. -at.gogonat (Dicționaru limbii românești, 1939)gogonát, -ă adj. (d.
gogon). Sferic, unflat [!], rătunzit [!]:
cap gogonat. Fig. Mincĭună gogonată, mincĭună colosală, cu coadă (încroșnată). V.
gombastic.gogonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gogonát adj. m.,
pl. gogonáți; f. gogonátă, pl. gogonátegogonat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gogonat a.
1. umflat, rotunjit;
2. fig. exagerat:
o minciună gogonată.