gogon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GOGÓN, gogoane, s. n. (Rar) Mic obiect în formă de glob.
gogon (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)gogón, gogoáne, s.n. (reg.)
1. bob de piatră prețioasă (de diamant).
2. ardei mic și rotund.
gogon (Dicționaru limbii românești, 1939)gogón n., pl.
oane (d.
goagă).
Munt. Bob de peatră [!] prețioasă ș. a. Goagă mică.
gogon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gogon n.
1. bob de diamant;
2. ardeiu mic rotund. [V.
cocoloș].