glorios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLORIÓS, -OÁSĂ, glorioși, -oase, adj. Plin de glorie; care aduce glorie. [
Pr.:
-ri-os] – Din
fr. glorieux, lat. gloriosus.glorios (Dicționar de neologisme, 1986)GLORIÓS, -OÁSĂ adj. Încărcat de glorie; slăvit. [Pron.
-ri-os. / cf. lat.
gloriosus, fr.
glorieux].
glorios (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLORIÓS, -OÁSĂ adj. încărcat de glorie; slăvit. (< fr.
glorieux, lat.
gloriosus)
glorios (Dicționaru limbii românești, 1939)*gloriós, -oásă adj. (lat.
gloriosus). Plin de glorie:
general glorios. Care aduce glorie:
victorie glorioasă. Vanitos, fălos, fudul:
glorios de strămoșiĭ luĭ. Adv. Cu glorie:
a muri glorios.glorios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gloriós (-ri-os) adj. m.,
pl. glorióși; f. glorioásă, pl. glorioáseglorios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glorios a.
1. care și-a câștigat multă glorie;
2. plin de vanitate:
glorios de nașterea sa.