glorifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLORIFICÁ, glorífic, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A preamări, a slăvi. – Din
fr. glorifier, lat. glorificare.glorifica (Dicționar de neologisme, 1986)GLORIFICÁ vb. I. tr. A onora, a preamări, a preaslăvi. [P.i.
glorífic, 3,6
-că. / < lat., it.
glorificare, cf. fr.
glorifier].
glorifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLORIFICÁ vb. tr. a onora, a preamări, a preaslăvi. (< fr.
glorifier, lat.
glorificare)
glorifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glorificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gloríficăglorificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glorificà v.
1. a slăvi, a preamări:
a glorifica pe Dumnezeu; 2. a se făli cu ceva.