glorificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLORIFICÁRE, glorificări, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a glorifica și rezultatul ei; preamărire, slăvire. –
V. glorifica.glorificare (Dicționar de neologisme, 1986)GLORIFICÁRE s.f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire. V.
beatificare. [<
glorifica].
glorificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glorificáre s. f.,
g.-d. art. glorificắrii; pl. glorificắri