glodărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GLODĂRÍE, glodării, s. f. (
Reg.) Noroi mare. ♦ Loc noroios, gloduros. – Din
glod +
suf. -ărie.glodărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLODĂRÍE s. f. (
Pop.) Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros; glodăraie. –
Glod +
suf. -ărie.glodărie (Dicționaru limbii românești, 1939)glodăríe f.
Est. Mare glod, mare noroĭ. – Și
-ăráĭe.glodărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glodăríe (
pop.)
s. f.,
art. glodăría, g.-d. glodăríi, art. glodăríei