glockenspiel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOCKENSPIEL s. n. Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel; joc de clopoței. [
Pr.:
glócănșpil] –
Cuv. germ.glockenspiel (Dicționar de neologisme, 1986)GLÓCKENSPIEL s.n. (
Muz.) Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport și care se lovesc cu ciocănele de lemn. [Pron.
-chen-șpil. / < germ.
Glockenspiel, cf.
Glocke – clopot,
Spiel – joc].
glockenspiel (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLOCKENSPIEL [GLÓCĂNȘPIL]
s. n. (muz.) instrument de percuție ale cărui sunete sunt produse de lame metalice care se lovesc cu ajutorul unor ciocănele de lemn, acționate de o claviatură; campanele, joc de clopoței. (< germ.
Glockenspiel)
glockenspiel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glóckenspiel (
germ.) [
pron. glócănșpil]
(glo-cken-spiel) s. n.