glodoros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLODORÓS, -OÁSĂ, glodoroși, -oase, adj. V. gloduros.glodoros (Dicționaru limbii românești, 1939)glodorós, glodurós și
glodós, -oásă adj.
Est. Plin de glod, de noroĭ.
Vest. (
glodoros și
gloduros). Plin de glodurĭ, grunțuros.
Fig. Aspru, grosolan:
cuvînt gloduros.