glodi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GLODÍ, glodesc, vb. IV.
Tranz. A freca, a roade, a înțepa. –
Sb., rus.
glodati.glodi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLODÍ, glodește, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A freca, a roade, a înțepa (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută, durere etc. – Din
scr.,
rus. glodati. Cf. glod.glodi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)glodí (glodésc, glodít), vb. –
1. A freca, a rade. –
2. A strînge.
Sl. glodati „a rade” (DAR).
glodi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glodí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. glodéște, imperf. 3
sg. glodeá; conj. prez. 3
să glodeáscăglodì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)glodì v. a strânge (încât să doară):
te glodește când șezi pe ele (scăunașe) ISP.