gloduros - explicat in DEX

gloduros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GLODURÓS, -OÁSĂ, gloduroși, -oase, adj. (Pop.) 1. Noroios. 2. Cu gloduri (2). [Var.: glodorós, -oásă, (reg.) glodós, -oásă adj.] – Glod + suf. -os.

gloduros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
glodurós (pop.) adj. m., pl. gloduróși; f. gloduroásă, pl. gloduroáse

gloduros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gloduros a. 1. plin de bulgări, colțuros: o fășioară de pământ gloduroasă și ghimpoasă PANN; 2. fig. grosolan: cuvânt prea gloduros PANN.