glodăraie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLODĂRÁIE s. f. (
Pop.) Noroi mare; loc, drum etc. noroios sau gloduros; glodărie. [
Pr.:
-ra-ie] –
Glod +
suf. -ăraie.glodăraie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glodăráie (
pop.)
s. f.,
art. glodăráia, g.-d. art. glodăráiei