globi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOBÍ, globesc, vb. IV.
Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (
2).
2. (
Înv. și
reg.) A prăda, a jefui. – Din
gloabă.globi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)globi, globesc v. t. (intl.) a tâlhări, a jefui
globi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)globí (a ~) (
înv.)
vb., ind
prez. 1
sg. și 3
pl. globésc, imperf. 3
sg. globeá; conj. prez. 3
să globeáscă