globetrotter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLOBE-TROTTER s. m. Persoană care face înconjurul lumii pe jos. [
Pr.:
glóbtrotăr] –
Cuv. engl.globetrotter (Dicționar de neologisme, 1986)GLÓBE-TROTTER s.m. Cel care face înconjurul lumii. [< engl., fr.
globe-trotter].
globetrotter (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLOBE-TROTTER GLÓBTROTĂR/ s. m. voiajor care face (pe jos) înconjurul lumii. (< engl., fr.
globe-trotter)