glaucom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLAUCÓM, glaucomuri, s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere. – Din
fr. glaucome, lat. glaucoma.glaucom (Dicționar de neologisme, 1986)GLAUCÓM s.n. Boală a ochilor caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare. [Pron.
glau-com, pl.
-oame. / < fr.
glaucome, cf. gr.
glaukoma <
glaukos – verde].
glaucom (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr.
glaucome, lat.
glaucoma, gr.
glaukoma)
glaucom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glaucóm (glau-) s. n.,
pl. glaucoáme