glauconit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLAUCONÍT s. n. Silicat complex de fier și aluminiu. – Din
fr. glauconite.glauconit (Dicționar de neologisme, 1986)GLAUCONÍT s.n. Silicat natural hidratat de fier și de potasiu. [Pron.
glau-co-. / < fr.
glauconite].
glauconit (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLAUCONÍT s. n. silicat natural hidratat de fier și de potasiu. (< fr.
glaconite)
glauconit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GLAUCONÍT (‹
fr. {i}; {s}
gr. glaukos „verde-albăstrui”)
s. n. Silicat natural hidratat de aluminiu, magneziu, fier și potasiu din grupa micelor hidrate, format la adâncimi mici, în zonele litorale ale mărilor și oceanelor; este fin granulat, sticlos sau mat și are culoarea verde. Se utilizează ca îngrășământ potasic al solurilor, pentru dedurizarea apelor, la prepararea vopselelor etc.
glauconit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glauconít (glau-) s. n.