gladiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLÁDIȘ, gladiși, s. m. V. glădici.gladiș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gladíș (gládiși), s. m. – Varietate de arțar (Acer tartaricum). –
Var. gladeș, glădiș, glădici. Bg. gladiš (Conev 48), sau
sb. glàdiš, cf. Daničič, III, 143.
gladiș (Dicționaru limbii românești, 1939)gládiș m. (sîrb.
gladiš, rus.
gládyš, o plantă. Bern. 1, 300). Verigar, un fel de arțar mic care crește pin [!] pădurile și tufișurile cîmpuluĭ și face florĭ albe și samare roșiĭ (
acer tataricum). O parte a războĭuluĭ de țesut (numită și
jug) făcută din arțar.
gladiș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GLÁDIȘ (GLĂDÍȘ) (
lat. *
gladitschia)
s. n. Arbore sau arbust din familia aceraceelor, de înălțime medie (sub 10 m), cu frunze ovate, lujeri anuali bruni-roșcați și fructe disamere (
Acer tataricum).
Sin. arțar tătăresc.gladiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gládiș s. m.,
pl. gládișigladiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gladiș m. specie de arțar
(Acer tataricum). [Croat. GLADIȘ].