gladiator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [
Pr.:
-di-a-] – Din
fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.gladiator (Dicționar de neologisme, 1986)GLADIATÓR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron.
-di-a-. / < lat.
gladiator].
gladiator (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLADIATÓR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr.
gladiateur, lat.
gladiator)
gladiator (Dicționaru limbii românești, 1939)*gladiatór m. (lat.
gladiator, d.
gladius, tesac). Sclav saŭ mercenar care se lupta cu fearele [!] saŭ cu alt gladiator în circ la vechiĭ Romanĭ. V.
atlet.gladiator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gladiatór (-di-a-) s. m.,
pl. gladiatórigladiator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gladiator m. sclav sau mercenar care, la Roma, se luptă în amfiteatru cu alți gladiatori sau cu fiare sălbatice.