glacis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GLÁCIS, glacisuri, s. n. (
Geol.) Teren neted în pantă ușoară. – Din
fr. glacis.glacis (Dicționar de neologisme, 1986)GLÁCIS s.n. 1. Teren neted, în pantă ușoară.
2. V.
glasiu. [< fr.
glacis].
glacis (Marele dicționar de neologisme, 2000)GLÁCIS s. n. 1. teren neted, taluz în pantă ușoară. 2. glasiu. (< fr.
glacis)
glacis (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GLÁCIS (
cuv. fr.) [glasí]
s. n. Formă pozitivă de relief, în pantă, situată la contactul dintre o zonă înaltă și una joasă, ca rezultat al acumulării materialelor provenite din scurgerile de pantă, prin îngemănarea și juxtapunerea
conurilor de dejecție, al deplasării gravitaționale a terenului sau al nivelării erozionale (în cazul pedimentului).
glacis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)glácis (teren)
s. n.,
pl. glácisuri