giugiuli - explicat in DEX

giugiuli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiulí vb. IV] – Et. nec.

giugiuli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
giugiuli, giugiulesc I. v. t. a mângâia, a dezmierda II. v. r. a se mângâia, a se dezmierda (reciproc)

giugiuli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
giugiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 să giugiuleáscă

giugiulì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
giugiulì v. a răsfățà: se giugiuliră ca niște porumbei ISP. [Termen aparținând primitiv graiului copiilor (v. gigea)].