giubeluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GIUBELÚȚĂ,giubeluțe, s. f. Diminutiv al lui giubea. – Giubea + suf. -uță.
giubeluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) giubelúță (înv.) s. f., g.-d. art. giubelúței; pl. giubelúțe