gisment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GISMÉNT, gismente, s. n. Unghi format de axa unui avion cu direcția către un post
2 de emisie terestru. – Din
fr. gisement.gisment (Dicționar de neologisme, 1986)GISMÉNT s.n. 1. Unghiul format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru.
2. Dispoziția stratelor minerale în scoarța Pământului. ♦ Strat de minerale. [Pl.
-turi, -te. / < fr.
gisement].
gisment (Marele dicționar de neologisme, 2000)GISMÉNT s. n. 1. unghiul format de axa unei (aero)nave cu direcția către un post de radioemisiune. ◊ unghi făcut de direcție cu liniile nord-sud ale caroiajului unei hărți. 2. dispoziția straturilor minerale în scoarța Pământului. ◊ strat de minerale. (< fr.
gisement)
gisment (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GISMÉNT (‹
fr.)
s. n. Unghiul, măsurat în sensul acelor de ceasornic, pe care îl face o direcție oarecare cu direcția axei de coordonate
Oy (care în topografie se confundă cu direcția N-S geografică); (în navigație) unghi format de axa longitudinală a avionului cu direcția unui post terestru de emisie.
gisment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gismént s. n.,
pl. gisménte