giroplan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIROPLÁN, giroplane, s. n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion. – Din
fr. gyroplane.giroplan (Dicționar de neologisme, 1986)GIROPLÁN s.n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu o aripă de avion fixă. [< fr.
gyroplane].
giroplan (Marele dicționar de neologisme, 2000)GIROPLÁN s. n. autogir cu un rotor cu pale și o aripă de avion fixă. (< fr.
gyroplane)
giroplan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)giroplán (-ro-plan) s. n.,
pl. giropláne