giratoriŭ - explicat in DEX

giratoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.

giratoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
GIRATÓRIU, -IE adj. (Despre o mișcare etc.) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = v. sens (3) [în DN]. [Pron. -riu. / cf. fr. giratoire].

giratoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GIRATÓRIU, -IE adj. (despre o mișcare etc.) de rotație, circular. ♦ sens ~ = sens obligatoriu pentru autovehicule în jurul unui rond la o intersecție, într-o piață etc. (< fr. giratoire)

giratoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
giratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. giratórie (-ri-e); pl. m. și f. giratórii

giratoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*giratóriŭ, -ie adj. (d. it. girare, a se învîrti. V. girez). De învîrtire: cicloniĭ îs animațĭ de o mișcare giratorie.