gin - explicat in DEX

gin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat² de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. – Din engl., fr. gin.

gin (Dicționar de neologisme, 1986)
GIN- v. gineco.

gin (Dicționar de neologisme, 1986)
-GIN Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) femeie”, „femeiesc”. [< fr. -gyne].

gin (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
gin, ginuri, s.n. (reg., înv.) Sondă specială cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile cu cegă.

gin (Dicționar de neologisme, 1986)
GIN s.n. Băutură alcoolică făcută din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. [< engl., fr. gin].

gin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GIN¹ s. n. băutură alcoolică din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. (< engl. gin)

gin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GIN²(O)-, -GÍN /GINECO- elem. „femeie”. (< fr. gyn/o/-, -gyne, gynéco-, cf. gr. gyne, gynaikos)

gin (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) gin, V. ghin.

gin (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *gin m. (ar.). Nume pe care musulmaniĭ îl daŭ unor spirite bune saŭ rele, inferioare îngerilor, dar superioare oamenilor.

gin (Dicționaru limbii românești, 1939)
3) *gin n. (cuv. engl.). Un fel de rachiŭ de cereale fabricat în Anglia și Scoția.