gimnosofist (Dicționaru limbii românești, 1939)*gimnosofíst m. (vgr.
gymnosophistés, d.
gymnós, nud, și
sofist). Filosof [!] indian care umblă aproape gol, ascet și contemplativ.
gimnosofist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gimnosofíst s. m.,
pl. gimnosofíști