ghioș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIÓȘ, ghioșuri, s. n. Ornament gravat format din linii fine, drepte sau ondulate, folosit la împodobirea unor obiecte de sticlă sau de metal. ♦ Desen complex format din linii apropiate și încrucișate dispuse geometric, folosit pentru realizarea fondului unor hârtii cu valoare nominală. [
Var.:
ghilóș s. n.] – Din
fr. guillochis.ghioș (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHIÓȘ s. n. ornament gravat, în linii întretăiate, drepte sau ondulate, în bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frânte, spirale etc., care formează fondul unor hârtii cu valoare nominală. (< fr.
guillochis)
ghioș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghióș (ornament, desen)
s. n.,
pl. ghióșurighioș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghioș a. Mold. alb curat (vorbind de coarnele boului). [Origină necunoscută].