ghinionist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [
Pr.:
-ni-o-] –
Ghinion +
suf. -ist.ghinionist (Dicționar de neologisme, 1986)GHINIONÍST, -Ă s.m. și f., adj. (Cel) care are ghinion. [<
ghinion +
-ist].
ghinionist (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHINIONÍST, -Ă s. m. f., adj. (cel) care are ghinion. (< ghinion + -ist)
ghinionist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ghinioníst (-ni-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. ghinioníști; adj. f.,
s. f. ghinionístă, pl. ghinioníste