ghinion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [
Pr.:
-ni-on] – Din
fr. guignon.ghinion (Dicționar de neologisme, 1986)GHINIÓN s.n. Nenoroc, neșansă. [Pron.
-ni-on, pl.
-oane, -onuri. / < fr.
guignon].
ghinion (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHINIÓN s. n. întâmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă; ghină. (< fr.
guignon)
ghinion (Dicționaru limbii românești, 1939)*ghinión n., pl.
oane (fr.
guignon. Pin [!] urmare, în limba rom., în ale căreĭ dialecte există
gn francez, nu se poate zice de cît [!]
ghiñon, ca
coñac, cañotă).
Barb. Fam. Nenoroc (la joc ș. a.).
ghinion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghinión (-ni-on) s. n.,
pl. ghinioáne