ghidon - explicat in DEX

ghidon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIDÓN, ghidoane, s. n. Bară de oțel curbată la capete, fixată transversal pe furca (2) roții directoare¹ (1) a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului respectiv. – Din fr. guidon.

ghidon (Dicționar de neologisme, 1986)
GHIDÓN s.n. 1. Piesă cu mânere fixată de furca unei biciclete, a unei motociclete etc., cu care se poate orienta roata din față pentru menținerea sau schimbarea direcției. 2. (Mar.) Pavilion din codul internațional de semnale, cu fluturătura tăiată în colțuri; pavilion de club, de campanie. [< fr. guidon, cf. it. guidone].

ghidon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GHIDÓN s. n. 1. bară transversală cu mânere, fixată de furca unei biciclete, motociclete etc., care comandă roata din față. 2. (mar.) pavilion de saulă, în formă de dreptunghi, care arată clubul de care aparține o ambarcație sportivă sau campania de navigație a unei nave comerciale. (< fr. guidon)

ghidon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ghidon, ghidoane s. n. cap, țeastă.

ghidon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ghidón n., pl. oane (fr. guidon, d. it. guidone, d. guidare, a conduce). Cîrma bicicleteĭ saŭ a altor vehicule mecanice (acea pĭesă de care te țiĭ cînd mînĭ [!]).

ghidon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghidón s. n., pl. ghidoáne

ghidon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghidon n. 1. steguleț de aliniere la manevrele de infanterie; 2. butonaș la capătul puștii cu care se ochește: miră și ghidon; 3. bară cu 2 mânere cu care se cârmește bicicleta (= fr. guidon).