ghebă - explicat in DEX

ghebă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe.

ghebă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ghébă (ghébe), s. f. – Manta țărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Șeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă.

ghebă (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghébă f., pl. e (turc. kaba și kebe, ung. guba). V. chebe.

ghebă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe

ghebă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghebă f. V. chebe: panduri cu ghebe și cu poturi POP.