ghiorlan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (
Reg. și
fam.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la
ghiorăi.ghiorlan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ghiorlán (gherlán), ghiorláni, s.m. (reg. și fam.)
1. țopârlan, golan, mojic, bădăran.
2. guzgan, chițcan, șobolan.
ghiorlan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiorlán (
reg.)
(ghior-) s. m.,
pl. ghiorlánighiorlan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghiorlan m. Mold. bădăran, mojic:
un ghiorlan cu un petec de pământ CR. [Lit. șobolan (v.
gherlan)].
ghĭorlan (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭorlán și (Arg.)
gherlán m. (rus.
gorlán, a. î., d.
gorlánitĭ, a răcni,
górlo, gîtlej. V.
gîrlă. Cp. cu
bădăran și
mîrlan). 1)
Iron. Mojic, țopîrlan (V.
golan și
ghĭogar). 2) (pin [!] aluz. la glas). Chițcan, guzgan (popondoc ș. a.), numit și
gorlan (Munt. est),
gurlan (Mold. sud),
ghirlan (Dobr.) și
gherlan (Olt. Izv. Sept. 1923, 22).