ghiorlan - explicat in DEX

ghiorlan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIORLÁN, ghiorlani, s. m. (Reg. și fam.) Țopârlan, bădăran. – Probabil de la ghiorăi.

ghiorlan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ghiorlán (gherlán), ghiorláni, s.m. (reg. și fam.) 1. țopârlan, golan, mojic, bădăran. 2. guzgan, chițcan, șobolan.

ghiorlan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghiorlán (reg.) (ghior-) s. m., pl. ghiorláni

ghiorlan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghiorlan m. Mold. bădăran, mojic: un ghiorlan cu un petec de pământ CR. [Lit. șobolan (v. gherlan)].

ghĭorlan (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghĭorlán și (Arg.) gherlán m. (rus. gorlán, a. î., d. gorlánitĭ, a răcni, górlo, gîtlej. V. gîrlă. Cp. cu bădăran și mîrlan). 1) Iron. Mojic, țopîrlan (V. golan și ghĭogar). 2) (pin [!] aluz. la glas). Chițcan, guzgan (popondoc ș. a.), numit și gorlan (Munt. est), gurlan (Mold. sud), ghirlan (Dobr.) și gherlan (Olt. Izv. Sept. 1923, 22).