geruială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERUIÁLĂ, geruieli, s. f. Frig mare (specific iernii). ♦ (
Pop.;
concr.) Promoroacă, chiciură. [
Pr.:
-ru-ia-] –
Gerui +
suf. -eală.geruială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geruiálă s. f.,
g.-d. art. geruiélii; pl. geruiéligeruĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)geruĭálă f., pl.
ĭelĭ (d.
geruĭește). Timp geros.