gerui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERUÍ, pers. 3
geruiește, vb. IV.
Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. –
Ger +
suf. -ui.gerui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geruí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. geruiéște, imperf. 3
sg. geruiá; conj. prez. 3
sg. să geruiáscăgeruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geruì v. (unipersonal), a da un ger.