german (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Denumire generală dată unor popoare indo-europene care au locuit, în antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la
sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare.
2. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo.
3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (
1, 2), privitor la Germania sau la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat,
f.) Limba germană. – Din
lat. Germanus.