geoizotermă (Dicționar de neologisme, 1986)GEOIZOTÉRMĂ s.f. Izogeotermă. [Pron.
ge-o-i-. / < fr.
géoisotherme, cf. gr.
ge – pământ,
isos – egal,
thermos – cald].
geoizotermă (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEOIZOTÉRMĂ s. f. izogeotermă. (< fr.
géoisotherme)
geoizotermă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GEOIZOTÉRMĂ (‹
fr. {i})
s. f. Linie care unește pe hartă sau profil punctele cu aceeași temperatură din scoarța terestră.
G. sunt rare în regiunile muntoase (35-70 m) și mai dese sub văi (20-25 m); la adâncimi mari tind să devină paralele și concentrice.
Sin. izogeotermă.geoizotermă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geoizotérmă (ge-o-) s. f.,
g.-d. art. geoizotérmei; pl. geoizotérme