gentuliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GENTULÍȚĂ,gentulițe, s. f. Diminutiv al lui geantă; gentuță. – Geantă + suf. -uliță.
gentuliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gentulíță (rar) s. f., g.-d. art. gentulíței; pl. gentulíțe