gentuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GENTÚȚĂ,gentuțe, s. f. Diminutiv al lui geantă; gentuliță. – Geantă + suf. -uță.
gentuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gentúță s. f., g.-d. art. gentúței; pl. gentúțe